Astrologia si fizica cuantica

astrologie-fizica-cuanticaCu multi ani in urma, ajunsi in posesia unor cunostiinte de astrologie, (si spun „ajunsi in posesie” pentru ca nu imi este clar modul in care au fost observate fenomenele astrale cu mii de ani in urma) oamenii au inceput sa descopere similitudini intre ciclicitatea fenomenelor astrale si evenimentele din viata umana. Neputand sa isi explice aceasta corelatie, multi ani la randul, astrologia a fost „magie”, ezoterism, ceva mistic si misterios sau religios. Totusi in ultima perioada o explicatie stiintifica a fenomenului pare sa se contureze si vine din directia fizicii cuantice.

Cu siguranta este mai mult decat o coincidenta faptul ca atat teoreticienii fizicii moderne cat si ai sistemelor pun din ce in ce mai mult accent pe importanta tiparelor (modelelor). In fizica, fenomenul cunoscut drept complicatie cuantica sugereaza ca particulele la nivel cuantic par sa aiba un grad de interconectivitate care merge mai departe de intelegerea clasica a conexiunilor in spatiu si timp. Ne aflam mai degraba in fata unei lumi de „modele energetice inseparabile” decat in fata unor obiecte de materie solida. (Capra, Tao of Physics, p. 92) teoria cunatica ne forteaza sa vedem Universul nu ca pe o colectie de obiecte fizice ci ca pe o retea complicata de relatii intre diverse parti ale unui intreg. Fizicianul Werner Heisenberg, unul dintre fondatorii fizicii cuantice, a postulat ca realitatea nu este formata din particule atomice asa cum se credea anterior ci mai degraba din modele descrise ca si „simetrii abstracte”. Fizicienii moderni, considera astazi ca acest lucru este unul din atributele fundamentale ale universului.

In teoria sistemelor, in mod similar, modelele sunt recunoscute ca si o parte fundamentala sau o dimensiune a oricarui sistem. Modelul este defenit aici ca si capacitatea de auto-organizare dinamica. Modelul de organizare a oricarui sistem este configuratia relatiilor intre componentele sale care determina caracteristicile esentiale ale sistemului. Daca aplicam aceasta definitie pentru sistemul solar, vom observa componentele sale primare: Soarele si planetele precum si Pluto, Eris, Sedna, Ceres, lunile si asteroizii. Modelul sistemului solar este dat de relatiile intre aceste planete.

Un asemenea model este usor de imaginat si pentru stelele pe care noi le numim constelatii.

Si daca toti facem parte din acest sistem, unde ar fi liberul arbitru? Cu totii ne confruntam in viata cu alegeri, insa unele dintre alegeri vor functiona dupa regulile sistemului pe cand altele nu au sanse de reusita si practic, a face o alegere devine o chestiune simpla de a urma sau nu regulile. Astrologia electiva stabileste durata de viata a unui moment si sansele sale de reusita. Spre exemplu, in momentul in care ceva nou apare in sistem, rolul si scopul sau este determinat de momentul si locul intrarii sale in acest mecanism – iar aceasta este astrograma natala pentru o fiinta sau astrograma momentului pentru o actiune sau altceva. Atunci cand se incearca atribuirea altor scopuri decat cele posibile apare marginalizarea sau excluderea.

In cosmologia chineza, se pune de asemenea accent pe faptul ca exista un model de organizare in structura realitatii. Josepf Needham explica:

„Cuvantul cheie in gandirea chineza este ordine peste toate modelele…corelatia simbolica sau corespondenta tuturor partilor genereaza un tipar colosal. Lucrurile care evolueaza intr-un anume fel fac acest lucru nu din cauza unor actiuni anterioare sau a impulsurilor generate de alte lucruri ci din cauza pozitiei lor in universul ciclic si aflat intr-o miscare continua care le confera o natura intrinseca si le determina comportamentul…” Needham, Science and Civilization in China, p. 281.

Bibliografie: Keiron Le Grice – Cosmosul Arhetipal