După revoluţia lui Saturn care la 30 de ani provoacă criza de maturitate, unul dintre aspectele mai puțin discutate este revoluţia lui Chiron la 50 de ani. Faptul că nu este atât de folosit în analizele astrologice se poate datora descoperirii sale relativ recente, în noiembrie 1977, a lipsei de informații despre această perioadă de transformare profundă, care dezvăluie atât de multe despre secretele psihicului uman.
“Întoarcerea lui Chiron pune întrebarea: ce voi putea să fac cu această parte a vieții mele?”
Mélanie Reinhart.
Nici planetă, nici asteroid, Chiron a fost descris ca o cometă sau un planetoid (planeta mică). Descoperit între orbitele lui Saturn (reprezentând tradiția) și Uranus (reprezentând progresul), Chiron reprezintă o punte între vechi și nou, între originile istorice și expresia individauală. Chiron acționează ca un intermediar între conștiința de sine, realitatea imediată a persoanei (planetele până la Saturn) și conștiința universală, realitatea lumii, evenimentele majore care ne afectează viaţa (Uranus, Neptun, Pluto).*
Jumătate cal și jumătate om, jumătate muritor și jumătate nemuritor, Chiron centaurul este asociat cu arhetipul „vindecătorului rănit”. Conform mitului, Chiron, născut hibrid, a fost respins la naștere de mama sa, care l-a perceput ca fiind dizgraţios. El a fost obligat să se ridice singur. După multe neplăceri și încercări, în cele din urmă, succesele sale ca mare profesor și vindecător (a fost instruit personal de Apollo), sacrificiile sale (a renunțat la nemurirea lui Prometeu, care a fost întemnițat în Tartarus pentru că a adus focul pe Pământ) și înțelepciunea sa (ghidată de Athena în persoană), i-a câștigat respectul lui Zeus, care i-a oferit propria constelație.
În astrogramele noastre natale, Chiron indică locul în care ne simțim fundamental răniți. De asemenea, personifică dualitățile și contradicțiile noastre profunde: punctul în care avem potențialul de a fi atât divin cât și uman, instinctiv și rezonabil, acolo unde ne simțim cei mai respinși și vulnerabili, dar și acolo unde avem capacitatea de a vindeca.
Chiron este emblema dilemei Vindecătorului rănit: acela de a nu se simți capabil să-și găsească drumul sau locul său în lume. Deci, Chiron în astrogramele noastre reprezintă punctul în care ne simțim lipsiți de drepturile noastre dar și unde putem sa ii ajutam pe cei care se afla in aceeaşi situaţie. Fiind un învățător și vindecător împlinit, Chiron apare dominant în astrogramele celor care îi îngrijesc pe alţii, a psihologilor, astrologilor sau tutorilor spirituali.
Simbolul lui Chiron este atât cheia, cât și gaura cheii, astfel încât Chiron oferă cheia și accesul la “tarâmul căutat”, indicând calea sau scopul nostru final. Simbolismul său merge mai departe, indicând că secretul vindecării este întruchipat în rana ontologică, primordială a ființei, fie ea fizică sau spirituală. Odată ce este înţeles mecanismul acestei vindecări, el poate fi arătat altora prin aplicații practice, ca un antidot puternic, capabil să transforme rănile profunde în surse de vindecare.
Există, de asemenea, o altă temă legată de Chiron: metamorfoza care are loc la 50 de ani, când Chiron revine la poziția pe care a ocupat-o la naștere.
În jurul vârstei de cincizeci de ani (pentru unii este de 49, pentru alți 51 de ani) se marchează o nouă paradigmă în momentul în care Chiron revine la poziția natală. La fel ca pictograma chineză a crizei, întoarcerea lui Chiron reprezintă „o oportunitate periculoasă”. Așadar, revizuim vechile modele de comportament, avem ocazia să ne întoarcem la sursa celor mai profunde (încă nerezolvate) răni care nu s-au vindecat, să le vindecăm o dată pentru totdeauna, astfel încât să putem trăi restul vieţii noastre mai aproape de adevăratul nostru scop spiritual.
Astrologia se bazează pe observaţii, corelaţii şi este confirmată de evenimente. Din acest punct de vedere este posibil să nu se înțeleagă pe deplin repercusiunile acestui tranzit înainte ca Chiron însuși să finalizeze un întreg ciclu, ceea ce se va întâmpla în 2028, la 51 de ani de la descoperirea sa.
*Astronomul Charles Kowal, cel care a ales numele Chiron, a făcut-o dintr-o perspectivă foarte rațională, bazată pe cunoștințele sale despre mitologia greacă. Conform unui articol din revista The New Scientist, din aprilie 1991, astronomii au catalogat inițial Chiron ca fiind un asteroid. În conformitate cu convenția astronomică, aceasta a însemnat că cel care l-a descoperit îi putea alege numele, în timp ce, dacă ar fi fost catalogat ca fiind o cometă, ar fi fost numit după numele celui care l-a descoperit. Chiron s-ar fi numit în acel caz Kowal. Aparent, potrivit acestui articol, Kowal a ales numele de Chiron pentru că din punct de vedere mitologic, Chiron era fiul lui Chronos (Saturn) și nepotul lui Uranus și, prin urmare, numele Chiron reflecta în mod adecvat locația sa astronomică între cele două planete.