Cu mulți ani în urmă, ajunși în posesia unor cunoștințe de astrologie, (și spun „ajunși în posesie” pentru că nu îmi este clar modul în care au fost observate fenomenele astrale cu mii de ani în urmă) oamenii au început să descopere similitudini între ciclicitatea fenomenelor astrale și evenimentele din viața umană. Neputând să își explice această corelație, mulți ani la rândul, astrologia a fost „magie”, ezoterism, ceva mistic și misterios sau religios. Totuși în ultima perioadă o explicație științifică a fenomenului pare să se contureze și vine din direcția fizicii cuantice.
Cu siguranță este mai mult decât o coincidență faptul că atât teoreticienii fizicii moderne cât și ai sistemelor pun din ce în ce mai mult accent pe importanța tiparelor (modelelor). În fizică, fenomenul cunoscut drept inseparabilitate cuantică sugerează că particulele la nivel cuantic par să aibă un grad de interconectivitate care merge mai departe de înțelegerea clasică a conexiunilor în spațiu și timp. Ne aflăm mai degrabă în fața unei lumi de „modele energetice inseparabile” decât în fața unor obiecte de materie solidă. (Capra, Tao of Physics, p. 92) Teoria cuantică ne forțează să vedem Universul nu ca pe o colecție de obiecte fizice ci ca pe o rețea complicată de relații între diverse părți ale unui întreg. Fizicianul Werner Heisenberg, unul dintre fondatorii fizicii cuantice, a postulat că realitatea nu este formată din particule atomice așa cum se credea anterior ci mai degrabă din modele descrise ca și „simetrii abstracte”. Fizicienii moderni, consideră astăzi că acest lucru este unul din atributele fundamentale ale universului.
Teoria sistemelor și sistemul solar
În teoria sistemelor, în mod similar, modelele sunt recunoscute ca și o parte fundamentală sau o dimensiune a oricărui sistem. Modelul este definit aici ca și capacitatea de auto-organizare dinamică. Modelul de organizare a oricărui sistem este configurația relațiilor între componentele sale care determină caracteristicile esențiale ale sistemului. Dacă aplicăm această definiție pentru sistemul solar, vom observa componentele sale primare: Soarele și planetele precum și Pluto, Eris, Sedna, Ceres, lunile și asteroizii. Modelul sistemului solar este dat de relațiile între aceste planete.
Un asemenea model este ușor de imaginat și pentru stelele pe care noi le numim constelații.
Unde rămâne liberul arbitru
Și dacă toți facem parte din acest sistem, unde ar fi liberul arbitru? Cu toții ne confruntăm în viață cu alegeri, însă unele dintre alegeri vor funcționa după regulile sistemului pe când altele nu au șanse de reușită și practic, a face o alegere devine o chestiune simplă de a urma sau nu regulile. Astrologia electivă stabilește durata de viață a unui moment și șansele sale de reușită. Spre exemplu, în momentul în care ceva nou apare în sistem, rolul și scopul său este determinat de momentul și locul intrării sale în acest mecanism – iar aceasta este astrograma natală pentru o ființă sau astrograma momentului pentru o acțiune sau altceva. Atunci când se încearcă atribuirea altor scopuri decât cele posibile apare marginalizarea sau excluderea.
Ordinea în cosmologia chineză
În cosmologia chineză, se pune de asemenea accent pe faptul că există un model de organizare în structura realității. Joseph Needham explică:
„Cuvântul cheie în gândirea chineză este ordine peste toate modelele…corelația simbolică sau corespondența tuturor părților generează un tipar colosal. Lucrurile care evoluează într-un anume fel fac acest lucru nu din cauza unor acțiuni anterioare sau a impulsurilor generate de alte lucruri ci din cauza poziției lor în universul ciclic și aflat într-o mișcare continuă care le conferă o natură intrinsecă și le determină comportamentul…” Needham, Science and Civilization in China, p. 281.
Bibliografie: Keiron Le Grice – Cosmosul Arhetipal