„Criza” varstei mijlocii – schimbare sau depresie?

Mediatizata sub diverse forme, incarcata de sterotipuri – perioada din viata cand faci lucruri iesite din comun sau cel putin din tiparele cu care i-ai obisnuit pe cei din jurul tau, cand nu mai tii cont de ceea ce este practic cum ar fi sa iti dai demisia dintr-un loc de munca dupa ce ani la randul ti-ai construit o pozitie sau sa iti parasesti familia pentru o aventura, ce este totusi aceasta criza a varstei mijlocii si ce o declanseaza ? Cuvantul « criza » vine din limba greaca si inceamna «a decide ». In timpuri “de criza” trebuie luata o decizie. Decizia este de obicei ce vei face acum cand te indrepti spre o noua etapa a vietii tale?

Notiunea de criza a varstei mijlocii a fost definita pentru prima data de Sigmund Freud care afirma ca in acea perioada toata lumea este marcata de gandul ca moartea este inevitabila. In 1965, Elliott Jaques descrie o perioada de indoieli legate de propria persoana ca si rezultat al trecerii de la tinerete la batranete. Cateodata aceste crize sunt declansate de evenimente cum ar fi: relatii extraconjugale, decesul unui parinte, plecarea copiilor de-acasa, nemultumiri legate de cariera sau serviciu si constientizarea ca nu poti sa faci altceva etc. Rezultatul este dorinta de a face o schimbare semnificativa in viata de zi cu zi, in cariera, in casatorie, in felul in care arati sau in relatii.

Psihologul Daniel Levinson de la Yale a lansat o teorie conforma careia adultul trece printr-o serie de etape. In centrul acestei teorii este faptul ca viata este structurata si este descrisa ca o serie de etape pe care o persoana le parcurge de-a lungul vietii. Pentru multi, aceasta structura in principal include munca si familia dar poate include si aspecte economice, religioase sau culturale. El sustine ca aceasta este o tranzitie spre o alta etapa a vietii.

Aceasta teorie este sustinuta si din punct de vedere astrologic. In jurul varstei de 40 de ani Uranus se afla in opozitie cu pozitia pe care o avea la nastere si din aceasta cauza, aceasta criza se numeste si criza Uraniana. In astrologie, Uranus reprezinta dorinta de libertare, neconventionalul, opozitia fata de traditional, autoritate si constrangere, idealurile, sperantele, schimbarile radicale si nu in ultimul rand, este cel care ne face sa ne intrebam uneori « de ce nu ? ». Atunci cand o planeta se afla in opozitie cu o alta planeta (sau in casa opusa – de aici si posibilitatea ca aceasta etapa sa dureze mai multi ani) declanseaza o situatie in care devine evidenta fie nevoia de cooperare sau de separare, planetele implicate in opozitie reprezentand nevoi psihologice opuse care trebuie armonizate pentru ca persoana in cauza sa isi gaseasca echilibrul. Odata cu opozitia Uranus – Uranus apare o dorinta de libertate cu orice pret care poate crea probleme atat persoanei in cauza cat si celor din jur. Confuzie si conflicte, dorinta de a face o schimbare rapida si de multe ori neglijenta, toate acestea asociate pot declansa o serie de evenimente marcante. Pentru fiecare este altfel in functie de zonele afectate iar toata aceasta agitatie si stare de neliniste este amplificata de Saturn prin obligatia de a-ti restabili prioritatile, responsabilitatile, de a-ti constientiza limitele si de a te afla fata in fata cu realitatea. Acest lucru se intampla intre 40 si 43 de ani si este asociat cu un alt aspect care se poate traduce ca trezirea la realitate, si anume: Saturn in opozitie cu Saturn din astrograma natala sau, daca vreti, sfarsitul tranzitiei si inceptul acelei noi etape despre care vorbeste Daniel Levinson.  Daca in astrograma natala Saturn este in aspect de patrat sau opozitie cu Luna atunci putem vorbi de depresii, caci Saturn de tranzit va face fie o conjunctie sau un alt patrat cu Luna si poate genera frustrare iar toate acele responsabilitati mentionate mai sus sunt percepute sub forma unor greutati coplesitoare. Lipsa de incredere este mult mai evidenta si de multe ori singura solutie (chiar daca nu este cea potrivita) pare a fi cea oferita de Uranus : evadarea.

Un alt factor care cantareste greu este faptul ca la 42 de ani, atunci cand Uranus este la jumatatea ciclului sau, ascendentul Solarei cade in casa a 3-a sau a 4-a a astrogramei natale. Daca va cadea in casa a 3-a indica o deschidere spre schimbare, mai multa mobilitate si flexibilitate iar daca va fi in casa a 4-a lucrurile din trecut vor cantari mai greu si creste riscul de a aparitie a unei situatii emotionale mai speciale.

Evident, nu toata lumea este afectata de aceasta „criza”. Pentru unii este o schimbare in modul de a gandi, pentru altii in relatia cu copiii lor sau in finante, aspectele din astrograma natala au un cuvant greu de spus in aceast sens. In mod sigur insa cu totii avem parte de schimbari radicale intr-un anumit domeniu al vietii. Mi se pare interesant faptul ca in urma unui sondaj efectuat pe 750 de persoane in 1999, doar 8% au spus ca aceasta criza a fost asociata cu realizarea procesului de imbatranire…si 8% este procentul unei zodii (100 / 12), a unei pozitii a lui Uranus, sa fie oare cei cu Uranus in casa a 4 sau cu casa a 4-a in Varsator? Pentru ca acest aspect poate genera dorinta de „a te elibera” de batarnete, un sentiment de inconfort sau nesiguranta in ceea ce priveste avansarea in varsta sau sfarsiturile. Iar o alta concluzie a sondajului este ca „un numar de evenimente stresante – pe care cercetatorii le numesc puncte de intoarcere psihologica – apar in aceasta perioada. Dar aceste evenimente nu declanseaza neaparat o criza in majoritatea oamenilor.”

In concluzie, din punct de vedere astrologic, atunci cand analizam aceasta etapa a vietii trebuie sa il luam in calcul nu doar pe Uranus ci si pe Saturn caci impreuna construiesc circumstantele care ne pun in fata luarii unei decizii formulata in tot atatea manière cate case si aspecte sunt in fiecare astrograma: Asumare sau evadare ? Schimbare sau conservatorism ? Acceptare sau revolta ?

5 thoughts on “„Criza” varstei mijlocii – schimbare sau depresie?”

  1. da corina sunt total de acord cu tine in privinta varstei mijlocii darptr. mine exista un dar: la varsta de 42 de ani uranus al meu din natala din casa a-8-a in leu retrograd a ajuns conform teoriei lui levinson in casa opusa deci in casa a-2-a a banilor castigati prin munca proprie iar saturn din natala era in casa a-2-a in varsator fara aspecte deci cred ca la 42 de ani saturn nu a produs nici o schimbare cu privire la banii prin munca proprie. acum am 48 de ani iar uranus e in casa a-3-a la 0 grade berbec cuspida casei a-3-a fiind in pesti in conjunctie strinsa cu jupiter iar saturn se afla acum in casa a-9-a la 4grade balanta ceea ce cred ca acum e la mine adevaratul moment al schimbarii .ce poti spune despre acest lucru?

  2. Uranus in casa a 2-a nu se refera doar la bani. El indica si faptul ca valorile si conceptele morale se schimba. Pentru unii in aceasta perioada pot sa apara atitudini non-materialiste. Implinirea personala si satisfactia sunt mai importante decat posesiunile materiale. Atitudinile morale pot trece si ele intr-o stare de schimbare si este o perioada buna pentru a le revizui si a face schimbari. La un moment dat, s-ar putea sa fi fost nevoit sa iti aperi pozitia si valorile care nu au fost neaparat in conformitate cu standardele celorlalti. Acest lucru s-ar putea sa iti fi oferit o oportunitate pentru a-ti defini mai bine prioritatile si standardele si se poate sa fi intrat in conflict cu o nevoie nativa de independenta financiara. In plus ceea ce spui tu acum legat de intrarea lui Uranus in Berbec se datoreaza faptului ca pentru Tine Uranus este coguvernator la casa a 2-a.

  3. „Cum am petrecut sfarsitul lumii ?” – vezi tranzitul Saturn/Uranus
    Ca-n cartile de astrologie…
    La 42 de ani mi-a murit mama. La 4 zile dupa ziua mea de nastere s-a imbolnavit grav, si-n cateva luni s-a stins. Nimic nu mi-a adus atata durere ca stingerea mamei. La 43 de ani , m-am indragostit nebuneste…Fiind pana atunci o familista convinsa si care se revolta cand cei din anturajul sau „greseau”. Habar nu aveam de nimic !
    Am mers in acea poveste cu un picior pe acceleratie – vezi, Uranus si celalat picior pe frana – vezi, Saturn. M-am distrus…

    Azi, am 45 de ani, Saturn tranziteaza : Luna natala, Soarele natal, Venusul natal, facand opozitii la acestea trei, in aceasta vara, iar anul viitor la Mercur. De cand Uranus a retrogradat in Pesti mai m-am linistit, dar stiu ca voi fi „luata pe sus” anul viitor de „fermecatorul” Uranus…Si, desi stiu, nu stiu cum sa ma comport , nu stiu cum sa valorizez „nebunia evadarii din propria-mi viata”. Caci aduce o euforie si credinta ca trebuie doar sa intinzi mana si universul iti apartine…
    Imi tin pumnii.
    Mi-e teama, dar imi si place inconstienta, iresponsabilitatea „impusa” de Uranus. Cine stie cu adevarat cum e mai bine ?

  4. Nu cred ca „criza varstei mijlocii” (cam incorect echivalentul romanesc, in fine…) este strict legata de varsta de 40 de ani. La mine s-a intamplat la 30 de ani fix. Constientizarea schimbarii prefixului, asociata cu trecerea la varsta maturitatii, m-a facut brusc constient (si m-a ingrozit) nu de „batranete” ci de ideea ireversibilitatii timpului — am avut tot timpul sentimentul pana atunci ca orice este posibil pentru ca timpul ar fi un fel de resursa infinita. Atunci mi-am dat seama (la un nivel existential, nu doar mental) ca de fapt e o resursa finita, ca trece si nu se mai intoarce, ca desi va fi si maine (la anul, etc…) o zi totusi maine nu voi mai avea varsta, dispozitia, energia, sanatatea de azi, asa ca ce vreau sa fac e bine sa ma cam grabesc. Am avut dintr-o data sentimentul ca am dormit 30 de ani si brusc m-am trezit din somn. Au fost multe implicatii legate de asta, iar a spune ca „am trecut prin schimbari majore” ar fi o sub-evaluare. Practic viata mea s-a schimbat (din vointa mea proprie, desigur) dramatic. Fara a intra in detalii: am schimbat slujba, orasul, starea sociala, look-ul, etc. Am decis sa fiu cel care mi-as fi dorit dintotdeauna sa fiu, sa nu mai pretind nimic si sa nu mai fac nimanui pe plac decat propriei mele constiinte, pentru ca viata e doar „o sansa”, nu mai multe, si nu am de gand sa o irosesc pentru nimeni si nimic din lume.

    In fine, am intrat in detalii putin ca sa arat ca daca ASTA nu a fost criza varstei de mijloc, nu stiu care alta ar putea fi. Si tinand cont de drastitatea masurilor pe care le-am luat si de atentia cu care imi conduc acum viata, nu prea cred sa se mai repete la 40, si in nici un caz cu aceeasi intensitate, pentru ca, daca inainte eram complet confuz despre cine sunt / vreau sa fiu, acum nu mai e acelasi lucru, am intrat intr-o stare psihica foarte acuta de „self awareness”, sau „self actualization” — (re)descoperire de sine, constientizare de sine. Deci acum imi conduc viata intr-un mod foarte concentrat, cu privire cu bataie lunga, pentru viitor, si nu cred sa mai trec prin astfel de crize (cel putin nu asa drastice).

    Deci ma indoiesc de teza asta cu 40 de ani. Nici psihologia, din cate stiu eu, nu o incadreaza strict acolo, ci o situeaza vag, undeva intre 30-40 de ani, ceea ce e mult mai corect, pentru ca tot felul de oameni o experimenteaza la tot felul de varste, nu doar imediat langa cei 40 de ani.

    Nu vreau sa par prea sceptic aici, dar observ ca atat de multa lume devine obsedata de influenta diferitelor planete asupra propriului destin/personalitati incat nu pot sa ma intreb: cat din comportamentul lor mai este autentic, de vreme ce atunci cand ajungi sa crezi cu totul in aceste influente e imposibil sa nu tinzi cumva sa „modelezi” acele tendinte despre care ai citit ca ar trebui sa le simti prin diverse astre. Cam la fel cu ideea de „self fulfilling prophecy”. Sau cam la fel cu paranoia. Cand incepi sa ai idei paranoice, parca CHIAR toata lumea are ceva cu tine. Ceea ce nu e deloc adevarat.

    O simpla opinie, take it or leave it.

    • la 30 de ani este vorba de intoarcerea saturniana. Daca influenta lui Uranus te face sa vrei sa evadezi, sa scapi sa iti dai viata peste cap dintr-o stare de neliniste, nerabdare si agitatie, cea a lui Saturn de la 30 de ani reprezinta un proces de maturizare, de trezire, de constientizare, de asumare a respunsabilitatilor sau de negare a lor. Eu am afirmat de nenumarate ori pe acest site, nu este vorba de sentinte de genul: Ti-e scris in stele si n-ai nimic de facut decat sa iti urmezi destinul resemnat. Este vorba de predispozitii, astrologia a venit din nevoia de a intelege (ca dupa aceea a ajuns mecanism de control la fel ca si religia in diferite perioade…asta este foamea de putere din natura umana), de a face corelatii, de a gasi explicatii. Culmea este ca ele exista, la fel cum totul se intampla dupa o regula clara in macrocosmos sau in microcosmos tot astfel si noi avem anumite etape in viata dar ne este mai dificil sa le observam. Cum le gestionam insa, cum ne ocupam de ele sau ce facem noi intre..asta tine de noi. Nu stiu cati ani aveti insa probabil ca va mai asteapta multe evenimente interesante :)

Leave a Comment