Fiecare semn zodiacal poate fi împărțit în trei segmente de câte 10°. Aceste segmente sunt numite „decani” sau „decanate” (din greacă deka, „zece”). Unii autori le numesc, de asemenea, „fețele” semnelor zodiacale (latină facies, greacă πρόσωπον, arabă وجه).
Fiecare decan are o planetă guvernatoare. În astrologia arabă și elenistică, decanii au fost, de asemenea, asociați cu constelații stelare și imagini simbolice. În Egiptul pre-elenistic, decanii au fost definiți ca perioade de 10 zile, iar o stea sau un grup de stele a fost corelată cu fiecare dintre ei.
Decanii tradiționali (bazați pe triplicitate)
Aceasta este cea mai uzuală metodă în astrologia modernă. Guvernatorii decanilor sunt derivați din guvernatorii semnelor aceluiași element (= triplicitate, trigon). Astfel guvernatorii decanilor din Berbec sunt guvernatorii Berbecului, Leului și Săgetătorului (Marte, Soarele și Jupiter); guvernatorii decanilor Taurului sunt guvernatorii Taurului, Fecioarei și Capricornului (Venus, Mercur și Saturn); etc.
Noile planete Uranus, Neptun și Pluto sunt și ele acceptate ca și guvernatori de semne în acest sistem.
Această metodă se găsește în textele indiene din Antichitatea târzie. Se pare că a fost introdusă în astrologia vestică doar în secolul al XX-lea de către astrologul britanic Alan Leo.
În acest sistem, decanii au următorii guvernatori:
- Berbec: Marte Soare Jupiter
- Taur: Venus Mercur Saturn
- Gemeni: Mercur Venus Uranus/Saturn
- Rac: Luna Marte Neptun/Jupiter
- Leu: Soarele Jupiter Marte
- Fecioară: Mercur Saturn Venus
- Balanță: Venus Uranus/Saturn Mercur
- Scorpion: Pluto/Marte Neptun/Jupiter Luna
- Săgetător: Jupiter Marte Soare
- Capricorn: Saturn Venus Mercur
- Vărsător: Uranus/Saturn Mercur Venus
- Pești: Neptun/Jupiter Luna Pluto/Marte
Decanii caldeeni
Conform acestei metode, guvernatorii decanilor urmează ordinea așa-numitei „ordinii planetare caldeene”, care a fost derivată din vitezele geocentrice ale planetelor:
Saturn – Jupiter – Marte – Soare – Venus – Mercur – Luna
Metoda a fost predată de astrologul greco-egiptean Teucer „din Babilon” (secolul al III-lea e.n.) și astrologul roman Firmicus Maternus (secolul al IV-lea e.n., Mathesis II.4). Sistemul a fost transmis astrologiei europene moderne prin intermediul astrologului arab Abu Ma’shar, a cărui lucrare a fost tradusă în latină în timpul Renașterii.
Conform acestui sistem, decanii au următorii guvernatori:
- Berbec: Marte Soare Venus
- Taur: Mercur Luna Saturn
- Gemeni: Jupiter Marte Soare
- Rac: Venus Mercur Luna
- Leu: Saturn Jupiter Marte
- Fecioară: Soarele Venus Mercur
- Balanță: Luna Saturn Jupiter
- Scorpion: Marte Soare Venus
- Săgetător: Mercur Luna Saturn
- Capricorn: Jupiter Marte Soare
- Vărsător: Venus Mercur Luna
- Pești: Saturn Jupiter Marte
Decanii lui Manilius
Prin această metodă, un semn zodiacal este atribuit fiecărui decan, conform cu ordinea semnelor din zodiac: Primele trei semne Berbec, Taur și Gemeni sunt atribuite decanilor Berbecului, următoarele trei semne, Rac, Leu și Fecioară, sunt atribuite decanilor Taurului etc. Această metodă apare pentru prima dată în lucrarea astrologului roman Manilius (secolul I e.n.; Astronomica, IV).
În acest sistem decanii au următoarele asocieri:
- Berbec: Berbec Taur Gemeni
- Taur: Rac Leu Fecioară
- Gemeni: Balanta Scorpion Săgetător
- Rac: Capricorn Vărsător Pești
- Leu: Berbec Taur Gemeni
- Fecioară: Rac Leu Fecioară
- Balanta: Balanta Scorpion Săgetător
- Scorpion: Capricorn Vărsător Pești
- Săgetător: Berbec Taur Gemeni
- Capricorn: Rac Leu Fecioară
- Vărsător: Balanta Scorpion Săgetător
- Pești: Capricorn Vărsător Pești
Explicația articolelor
Cele trei poze asociate cu decanii la începutul fiecărui articol provin din Palazzo Schifanoia, Astrolabium Planum și Astrolabium Planum ediția Heidelberg[1]. Palazzo Schifanoia este un palat din Ferrara, Italia. Din păcate nu toate frescele s-au păstrat, astfel că de la Balanța nu avem imaginile originale.[2]
Influențele decanilor sunt cele bazate pe triplicitate.
Secțiunea denumită “Imagini” cuprinde textele lui Ibn Ezra, Picatrix și Agrippa. Descrierea lui Ibn Ezra este o preluare a imaginilor „hinduse”. Acestea sunt mai multe imagini amestecate, de multe ori prezentând animale și oameni cu părți de animale. Imaginile lui Picatrix de asemenea includ adesea animalele sau caracteristicile neobișnuite ale imaginilor „hindușilor”, dar vin cu semnificații mai explicite similare cu cele ale lui Agrippa. Versiunile Agrippa ale imaginilor își pierd simbolismul animal, sunt mai raționalizate, și vin cu sensuri specifice legate de emoțiile umane și preocupări. Sunt utile doar în contextul în care sunt interpretate cu ajutorul simbolurilor. Atenție însă, semnificația simbolurilor trebuie să fie specifică epocii și zonei din care provine descrierea. Au mai mult o valoare istorică.
În ceea ce privește constelațiile, fiecare decan are atașată o constelație. Descrierea din articole este destul de sumară, va fi completată prin linkuri la o descriere pe larg, în timp însă oferă un punct de plecare.
Cartea de tarot – Există o asociere între cărțile de tarot[3] și decanii astrologici, astfel am extras câteva elemente din simbolismul acestor imagini pentru a nuanța interpretarea. Acestea pot fi folosite în astrologia electivă sau orară.
Cuvintele cheie – această listă nu este exhaustivă ci mai degrabă orientativă.
Interpretarea – această secțiune este dedicată influenței decanilor în astrologie.
Materiale utilizate:
- Ibn Ezra, Abraham, The Beginning of Wisdom, ed. Meira Epstein and Robert Hand (ARHAT Publications, 1998)
- Agrippa, Henry Cornelius, Three Books of Occult Philosophy, trans. James Freake, ed. Donald Tyson (St. Paul, MN: Llewellyn Publications, 1993)
- Firmicus Maternus, Ancient Astrology: Theory and Practice [Matheosis Libri VIII], trans. Jean Rhys Bram (Park Ridge, NJ: Noyes Press, 1975)
- Holden, James H., A History of Horoscopic Astrology (Tempe, AZ: American Federation of Astrologers, Inc., 1996)
- Joan Bunning, Learning the Tarot – An On-line Course
[1] https://digi.ub.uni-heidelberg.de/diglit/cpg832
[2] http://www.engramma.it/eOS/index.php?id_articolo=1249
[3] Anthony Louis, Tarot Plain and Simple
