Trăsături distinctive
Persoanelor cu Soarele în Rac nu le place să se expună, au o natură visătoare, sunt foarte drăguțe, blânde, amabile, adesea idealiste și prea sensibile și impresionabile. Sunt interesanți ca interlocutori și mari iubitori de natură, atrași în special de mare. Sunt amabili, sinceri, cordiali, maleabili față de bunătate și afectuoși. Ei sunt empatici față de alții, sunt gata să ajute dacă este în puterea lor. Sensibilitatea crește de-a lungul anilor. Nu se pot lipsi de dragoste și suferă foarte mult dacă sunt tratați cu răceală sau indiferență.
Racii, din cauza timidității și sensibilității lor, încearcă să rămână în umbră, deși le place să fie în lumina reflectoarelor. Pot obține succesul doar în cazul unor activități ample și a disponibilității de a stabili conexiuni, dar Racii trebuie să acționeze complet independent, indiferent de situație. Stabilitatea poziției sociale a Racilor depinde de cât de mult își permit să înainteze și dacă vor fi capabili să-și depășească anxietatea interioară eternă și agitația, precum și dorința de a se ascunde în „refugiul” lor în fața oricărui pericol aparent sau real.
Munca, banii și familia Racului
Profesia și munca Racilor trebuie să fie în ton cu dorințele lor sufletești, altfel munca va fi o povară pentru ei. Dacă Racul se simte inconfortabil la locul de muncă, pleacă și caută un loc mai bun. Ei își pot schimba specialitatea dacă echipa și munca li se potrivesc. În viața Racilor, perioadele de activitate și perioadele de stagnare sunt alternante și de obicei, după stagnare, se orientează spre o nouă direcție. În tinerețe, ei sunt plini de iluzii, dar de-a lungul anilor, atât experiența de viață, cât și cunoștințele sunt dobândite, îi determină să devină realiști, să adopte o imagine clară asupra lucrurilor și să urmeze acele căi care sunt valide și pot produce rezultate.
Racii sunt patrioți, onorează tradițiile strămoșilor lor. Își iubesc casa, familia, încearcă să aibă abundență în casă. Cunosc valoarea banilor, au întotdeauna o rezervă pentru zilele dificile. Racii însă câștigă bani prin muncă grea. Cu cât lucrează mai mult, cu atât câștigă mai mult, iar plata forței de muncă trebuie să corespundă efortului investit, deoarece este important ca Racii să știe pentru ce lucrează. Racii lucrează conștiincios și se străduiesc să preia o anumită poziție de conducere. Acest lucru se datorează dorinței lor de libertate și independență personală, motiv din care, de multe ori, Racul alege profesii libere. Șeful Rac este foarte strict și dur, dar întotdeauna corect, în plus, nici compasiunea, nici mila nu-i sunt străine, și dacă are doar astfel de oportunități, participă cu bucurie la evenimente de caritate.
În anii tinereții, Racilor le place să călătorească, mai ales pe apă. Multora dintre ei le plac sporturile nautice – înotul, săriturile dintr-o trambulină, surfing, schi nautic, iahturi, canotaj, scufundări etc. După ce s-au săturat de aventură, în a doua jumătate a vieții lor se stabilesc, își întemeiază o familie și se dedică complet ei.
Până la vârsta de 30 – 35 de ani, Racii au dificultăți în a-și urma obiectivele într-un mod planificat, intențiile lor întâlnesc opoziția circumstanțelor. Se poate ajunge la punctul în care rămân doar amintirile din visele lor și trebuie regândite și construite pe o bază mai realistă și practică. După sfârșitul perioadei de „furtuni” Racii se orientează spre zona de autorități, agenții și departamente guvernamentale, instituții educaționale și muzicale sau sunt complet dedicați meseriei artistice sau muncii creative.
Nașterea la orele de dimineață este favorabilă pentru Raci, deoarece prezice cel mai mare succes din viață. Cei născuți după-amiaza sunt de obicei mai instabili, se vor confrunta cu mai multe schimbări și alternanțe de perioade favorabile și nefavorabile decât cei născuți în alte momente. Iubesc un stil de viață rătăcitor, călătoresc mult. Cei născuți pe la miezul nopții sunt cei mai sensibili dintre toți Racii, sunt impresionabili, sentimentali și susceptibili la influența altor persoane. Au o memorie excepțională și își amintesc totul, atât bune cât și rele.
Copilul cu Soarele în Rac
Copiii Rac au nevoie în mod constant de un fel de stimul pentru sprijin și laude, aprobare sau încurajare. Indecizia este un factor care le poate crea probleme. Din acest motiv, de la o vârstă fragedă, caută ajutor de la cei dragi sau prieteni puternici, cărora li se pot alătura, se pot relaxa în jurul lor, le pot oferi forță. În această perioadă a vieții părinții sunt importanți pentru ei, ca sprijin și protecție, ei sunt cei care pun bazele fericirii viitoare a copiilor lor. Încă din copilărie, copiii Rac iubesc cărțile și le citesc de bunăvoie, uitând nu numai despre lumea din jur, ci despre tot ce există în lume. După ce citesc cărți, visează mult. Încep să se intereseze timpuriu de artă sau de cărți, realizând primele schițe în poezie sau de opere de aventură. Ei, la fel ca adulții, sunt foarte atașați de casa lor, de propria familie, au nevoie de afecțiune, tandrețe și dragoste.
Soarele în decanii Racului
Primul decan din Rac: 0° – 10°
Bunătate, bunăvoință, politețe, sociabilitate, emoționalitate, atractivitate, farmec. Mulți prieteni. Patronajul unor oficiali de rang înalt, în special a femeilor. Pofte puternice de distracție și plăceri corporale. Activitățile din lumea artei aduc un mare succes. Cu o configurație bună cu Venus – creștere socială și bunăstare materială. Deseori darul unui poet sau dramaturg.
Al doilea decan din Rac: 10° – 20°
Imaginație bogată, vie, spirit inventiv. Interlocutori interesanți. Iubire pentru tot ceea ce este frumos și grațios. Abilități în știință, cercetare și științe aplicate. Iubesc să călătorească. Creștere spirituală. Cu o configurație bună cu Mercur – activitate creativă care oferă un rezultat material specific. Cu configurații nefavorabile, iritabilitate, nerăbdare, susceptibilitate, excitabilitate, vorbărie.
Al treilea decan din Rac: 20° – 30°
Visare, romantism, blândețe, atracție față de tot ce este misterios, ceea ce nu se știe încă, de misticism. Bunăstare, posibilitatea moștenirii. Favorizarea sexului opus. Dorința de aventură. Numeroase călătorii. Cu configurații nefavorabile – impetuozitate, expansivitate, grabă, nesăbuință, acțiuni erupționale, auto-înșelăciune.
Soarele în Rac la Alan Leo
„Principiul vital” al razelor Solare în Rac iti confera atasament fata de casa și familie; esti inclinat să faci legaturi puternice, cu sentimente profunde fata de membrii familiei. Esti mai degraba retras, timid și rezervat și nu esti foarte inclinat să te fortezi sa iti depasesti limitele. Aceasta pozitie a Soarelui te face sa iubesti amintirile trecutului, antichitatile, obiceiurile și traditiile, romantismul. Vei fi economic și staruitor, capabil sa rezisti acolo unde altora le lipseste tenacitatea și renunta. Orice exagerare sentimentala iti face rau, te impinge inapoi în viata și de asemenea orice exagerare care implica senzatii iti poate produce rani în numeroase feluri. Învață să faci diferența între felul în care simți tu și ceilalți.(Alan Leo)
Țărmul amintirilor
O apă liniștită
Personalitatea tipului Rac se construieste de obicei pe trunchiul unui temperament limfatic care, destul de tardiv, conditioneaza o viata fiziologica lenesa și lenta. Nativul nu pare grabit sa creasca și zaboveste cu complezenta în copilarie. Oricare ar fi formula sa – vagotonic, digestiv… – el se prezinta ca un vegetativ al carui suflet se scalda intr-o mare de senzatii difuze, de impresii vagi, infasurat intr-o tesatura de vise și apetituri, unde comanda în primul rind necesitatile elementare: foamea, setea, somnul… Cu siguranta ca nu exista alt caracter la care trupul sa apese atât de greu asupra sensibilitatii. Aceasta sensibilitate cenestezica alcatuieste în orchestratia interioara unui acompaniament care inabusa prea ades melodia sufletului.
Imbibat de limfa, de seva, tipul Rac se insufleteste la nivelul fortelor obscure ale subconstientului, ale instinctului, ale senzorialitatii, de unde se ridica incet la suprafata, ca o faptura care tot amina momentul în care sa-și sparga cochilia pentru a iesi din cuib și a-și lua zborul. Da impresia ca traieste retras din realitatea exterioara, ca animalul care își duce existența sub o carapace în interiorul careia se deapana o viata tacuta și nocturna. Rind pe rind va fi socotit sedentar, contemplativ și astenic; i se va atribui un caracter curgator, va fi vazut în somnul vietii. Va aminti de asertiunea ca apele linistite sint cele mai adinci; în apropierea apelor sale originare, va ramine mai mult sau mai putin cufundat intr-o noapte deschisa în acelasi timp spre abisurile negre ale plăcerilor narcisiace și spre abisurile paradisiace ale angajarii spirituale. În tacerea interioara se poarta dialogul dintre sufletul animal și sufletul angelic.
Complexul matern
Cautati mama și veti da peste Rac! Nimic surprinzator ca aceasta faptura în interiorul sau mica, frageda, copilaroasa, delicata, vulnerabila este ispitita, intr-un prim reflex, să se replieze în sine și să se refugieze în blinda siguranta a sinului matern! Mersul inapoi al racului reprezinta, aici, atasamentul de copilarie, adica de mama de care nu poate fi despartit copilul: mama-hrana, mama-siguranta, mama-tandrete. Nativul din Rac creste cu ochii pironiti asupra mamei, intorsi spre trecut. Devenit adult, isi aminteste cu emotie de copilarie și de familie; revine în locurile unde a crescut; reminiscentele, regretele și nostalgiile ocupa un loc important în viata sa psihica; se oglindeste în trecutul sau și orice imagine este pentru el o amintire (Proust).
Identificarea cu mama face din barbatul Rac un feminin: este inclinat spre pasivitate, receptivitate, emotivitate, cu o sensibilitate feminina și gust pentru interior, casa, lucrurile intime… Nevoia sa de siguranta il poate face timid, temator, pudic, putin dezarmat în fata asprimilor vietii. De unde deriva dificultatea de a trai în exterior a acestei fiinte facuta pentru interior, pentru a patrunde inauntrul lucrurilor și a crea o ambianta intr-un cadru dat.
Daca identificarea materna este mai accentuata, poate aparea un adevarat complex care risca sa duca la tulburari în afirmarea personala. Umilul devine becisnic, supus, dependent, cautind protectie în dorinta inconstienta de a ramine copil. Constiinta Racului se aduna în sine, nativul aflindu-se pe drumul spre autism: hoinar, salbatic, cu capul în nori, cautind singuratatea, cartile și alte intilniri intre patru ochi care ii favorizeaza retragerea în sine.
Exterior, acest hiperemotiv traieste inecat în nesiguranta; usor ranit de viata, ramine mult timp marcat de o singura clipa de fervoare. Viseaza deci să se inchida intr-o viata confortabila, se refugiaza în afectiuni puerile, în reactii egocentrice, obiceiuri, superstitii traind intr-o atmosfera semimagica.
Aceasta retragere trece adesea drept indiferenta (el, care este cel mai sensibil dintre oameni!). Acest hipersensibil ajunge chiar să se rupa de ambianta; schizoid, este în acelasi timp atit de introvertit incit nu-l mai intereseaza decit ceea ce se petrece în intimitatea sa. Primejdia care-l paste este sa-și creeze un intreg univers interior pe care sa-l substituie apoi lumii exterioare. Constructiile imaginare, refugiile artistice, a caror figura curenta este bovarismul, dezvaluie faptul ca nativul s-a repliat intr-o atitudine facila în fata efortului de a se adapta la realitate.
Nu orice Rac ajunge pina acolo sau, mai degraba, nu da inapoi pina în acest punct dramatic! Dar ca să intelegi pe cineva trebuie să-l sesizezi în aspectul sau negativ posibil ca și în aspectul sau pozitiv actual. Și nimic nu ii e mai util unui Rac decit sa-l ajuti sa-și risipeasca ceturile, în care vede inaintind impotriva sa fantomele pe care le-a produs. Trebuie totusi sa recunoastem ca existenta unui Rac nu este o experienta usoara și confortabila: din cele douasprezece tipuri zodiacale, Racul e cel mai emotiv, cel mai sensibil; ce este atunci surprinzator în faptul ca e mai vulnerabil decit ceilalti?
Pe de alta parte, drumul său în viață consta în general în a-și vedea eul infruntind aventura în profunzime, catre sursele interioare. Or, daca experienta asta poate să fie cea mai bogata dintre aventurile omenesti, ea poate fi, trebuie s-o admitem, și cea mai dureroasa.
Totul depinde, în final, de natura „complexului matern”. Cu cit Racul ramine mai dependent de mama sa, supus tardiv influentei ei psihice, cu atit mai mult el poate să se teama ca trebuie să infrunte incercarea vietii.
Sa semnalam acum și ca exista o varietate de Rac care, „razvratit fata de mama”, traieste sub imperiul opozitiei: mama este criticata, combatuta, respinsa, mai mult sau mai putin detestata; o data cu ea sint discreditate și toate valorile pe care le reprezinta: sensibilitatea, intuitia, irationalul… Dar oare acesti Raci rationali, uscati și reci, au reusit, cu adevarat sa taie cordonul ombilical psihic? Reusita pentru un Rac nu consta nici în a depinde de mama, nici în a o respinge, ci în a accepta și a implini valorile materne cu autonomia unei personalitati de adult.
Neindoios, femeia Rac are o evolutie psihica mai usoara. Identificarea ei cu mama ii permite de la bun inceput (cu exceptia vreunui conflict major în stare să o opuna acesteia) să accepte elanurile inimii care alcatuiesc maretia femeii. În plus, amenintarea care apasa asupra Racului este de a se crampona cu incapatinare de individualismul sau, de posesiunile sale personale, cind de fapt implinirea și-o poate gasi pe calea victoriei vietii colective asupra individului. Or, pentru femeie, copilul este drumul gata trasat al unei asemenea evolutii.
Un supraemotiv subactiv
Sub aspect caracterologic, Racul este supraemotiv și subactiv. La el, inactivitatea deturneaza emotivitatea de la a actiona asupra lucrurilor, pentru a o readuce la constiinta de sine. Nativul se intoarce spre tarmurile interioare unde emotivitatea sa, deosebit de selectiva (sensibilitate extrema la anumite evenimente, insensibilitate la altele care pot să fie mai grave), poate să se sublimeze. Mai mult sau mai putin introvertit și schizoid, dupa cum am vazut, el ramine fidel imaginilor sale și unui viu sentiment pentru sine; este un Narcis și, totodata, un liric. Dar, prin contemplare, emotivitatea poate să-i încânte viața: totul se petrece în sine, în sufletul sau delicat și tacut. Îi este sete de o intimitate pe care stie atit de bine s-o creeze și s-o imparta cu altii. Doar că inactivitatea il poate reduce mai mult sau mai putin la neputinta. Fara elanul unui sentiment, e un lenes, dar forta inertiei poate lua la el forma tenacității (să ne gindim la clestele racului). Este constient de aceasta slabiciune și cauta să se protejeze impotriva ranilor pe care le poate primi din afara (adesea il vedem zavorind usile, tragind obloanele, traind ascuns); cu toate acestea, viața interioară nu trebuie să-i slujeasca drept scuza ca să dezerteze din viata exterioara. Revenind spre sentimentul de sine, este în sintonie, în comuniune cu natura care i se ofera drept refugiu al unui „hoinar singuratic”, ceea ce se intimpla adesea cind se indeparteaza de oameni. Racul insensibil la natura, pe care relatia cu natura il face mai dur, apartine tipului ce și-a respins mama (este cunoscuta relatia afectiva intre mama și natura).
Racul lunar se simte în noaptea vietii; el accede la constiinta prin ceea ce ii „rascoleste maruntaiele”; intrarea în starea de veghe este legata de o trezire a emotiilor sale. Aceasta conștiința crepusculară ajunge, în cazul tipului inferior, la somnul organic daca nu la evadarea constiintei visatoare: trece pe linga lucruri fara să le priceapa poezia, pe linga oameni fara să le asculte chemarea; aspira la odihna, la calm, departe de riscul actiunii și al creatiei. Dar ceea ce la tipul inferior este constiinta somnolenta devine la tipul superior fervoare a vietii obscure. Larga sa deschidere spre inconstient il pregateste pentru orice efuziune și il face sa traiasca poetic. De fapt, vointa nu i se clatina decit atunci cind intervine un interes afectiv puternic.
Racul nu vede și nu iubeste realitatea prezenta decit daca e impodobita cu valul iluziilor, de vreme ce isi poarta pretutindeni cu el sentimentul: el isi viseaza viata, daca nu-și poate trai visul. Uneori el este un vis pentru ceilalti, iar acestia sint pentru el un vis. Imaginatia e calitatea sa dominanta; ea coloreaza orice realitate și vagabondeaza în voia dispozitiei sale alternativ veselă și melancolica. Este un elegiac, un romantic, care are gustul miraculosului, al fantasticului.
Trebuie sa admitem, în cele din urma: semnul Racului este unul din semnele cele mai dificile de trait. Pe terenul sau cresc cele mai frumoase flori ale sensibilității, iar poezia da fructele cele mai savuroase; dar este și terenul cel mai propice refularilor și productiilor nevrotice rezultind din predispozitia spre infantilism.
Cele două fețe
Dar cit este de complexa lumea Racului! Nici nu am definit bine corpul, ca observam o bifurcatie, care apare atit la plecare, cit și la sosire. Nu este oare Racul prins intre un suflet animal imbibat de nevoi trupesti destul de primitive și un suflet angelic plin de har ceresc? Nu-l vedem oare vesnic oscilind intre doua vise, doua doruri? Este legat de patrie și impins spre departari; departe, nu se gindeste decit la tara natala; revenit acasa, viseaza tarmuri, tarimuri exotice sau imaginare… Vede asadar cum se contureaza o linie de demarcatie a apelor Racului.
Exista un Rac cuprins de fervoarea inradacinarii și marcat de o dispozitie sedentara, lasa impresia unui vapor care și-a aruncat ancora în port; se leaga de lucrurile vietii pamintesti asa cum scoica e prinsa de stinca. Ancorat în opiniile sale, este preocupat de realitatile prozaice intr-o asemenea masura incit nu se poate desprinde de ele, fie ca e vorba de starea sanatatii sau de interese materiale. E un suflet simplu, o fire de bonom, linistita, familiara, comoda, uneori destul de asemanator cu un urs, fara pasiuni aparente, sedentar (Rembrandt).
Și mai exista un Rac cuprins de fervoarea dezradacinarii și marcat de o dispozitie calatoare; fire ratacitoare, lasa impresia unei barci în deriva. Acest al doilea tip, desprins de realitatea prozaica, este lipsit de simt practic: pluteste în afara, în marginea lucrurilor. E o fiinta bizara, capricioasa, complicata, altfel încântătoare și captivanta; adevarat licurici, nu sta locului, este instabil, hoinar, mai mult sau mai putin nesatisfacut (Cocteau).
Sub aspect caracterologic, aceasta bifurcare situează supraemotivul-inactiv la increngatura secundarității cu primaritatea, facind din Rac fie un Sentimental paranervos, fie un Nervos parasentimental.
Racul secundar este asadar un Sentimental, se intimpla ori de cite ori Saturn e dominant în cerul sau. Un asemenea caracter nu este prea des fericit. Secundaritatea ofera un azil tainic și profund emotivitatii refulate care se exprima în rumegari dureroase. Subiectul e inclinat spre meditatie, dar inceteaza mai mult sau mai putin sa traiasca pentru a simti ca traieste, fiind ades subjugat de cenestezia sa, de starea sanatatii sale. Indecis și veleitar, acest inhibat seamana cu alergatorul lui Zenon care, în reflectia asupra cursei, pierde putinta de a-și atinge telul. Constiinta sa are tendinta sa adoarma cu opiumurile fabricate în sinul sau, sa secrete scrupulul, resemnarea, melancolia, autoacuzatia, mizantropia. Sentimentele morale ocupa un loc important în modul de a gindi, iar trasatura dominanta a caracterului sau este constiinta, cu fidelitatea fata de amintiri atasamentul fata de trecut și de obisnuinte.
Racul primar este un Nervos, cu o dominanta lunara, mercuriana și martiana. Este expus contradictiei unor ambalari succesive. Tendinta sa dominanta este nevoia de schimbare, de reinnoire a emotiilor, datorita mobilitatii și vivacitatii sentimentelor sale; în fond, este un vagabond afectiv, trecind de la o legatura la alta, plecind dintr-un loc intr-altul, dintr-un mediu intr-altul…dar intotdeauna legat de imaginile eului sensibil și susceptibil.
Fireste, nu exista o linie de departajare absoluta intre aceste doua caractere și, foarte des, Racii imprumuta trasaturi și de la unul și de la altul, fara ca Sentimentalul paranervos sa poata fi clar distins de Nervosul parasentimental.
Memoria pura
Memorie, imaginatie și intuitie sint datele cardinale ale inteligentei senzoriale a unui Rac.
Daca tipul acesta nu s-a putut desprinde de copilarie, de familie, modul lui de a gindi este timid, complezent, insuficient de eliberat de reactiile imediate, de prejudecati sentimentale. În plus, emotivitatea ii incurajeaza subiectivitatea, face să se nasca în inima lui nelinistita puseuri antiintelectualiste, credinte-refugii, adevaruri care nu duc la nimic; din ea deriva spiritul capricios care se complace în ceturile fictiunii, gindirea care se invirte în cerc. Dar la Racul eliberat, aceeasi emotivitate reprezinta tocmai o forta spirituala: gindirea lui cistiga în caldura și se lasa antrenata de sentimente marete; de aceea el are adesea o inteligenta justificatoare și apologetica.
De multe ori putem intilni acest tip dedindu-se unei visari hoinare, unei reverii a sentimentului care se etaleaza ca o suita informa de imagini sau ca un abur sonor; se distinge la el un fel de lene de a gindi. Dar cind spiritul sau domina unda emotionala care il strabate, el retine ideea ce i se prezinta, o incalzeste, o face să se maturizeze interior: o clocește. Pentru o asemenea fiinta, noaptea este intr-adevar un sfetnic bun. O anumita secundaritate a reprezentarilor cu dominanta afectiva acumuleaza în el lente maturatii care, la momentul potrivit, ies din subconstient sub imperiul unei situatii concrete. Dar adevarul trebuie să vina dinauntrul și din profunzimea fiintei, să fie simtit și trait, să fie un adevar care iese din put. Este o inteligență care aproape ca ar putea fi calificata drept materna, fiindca reprezinta un demers de participare: asemeni mamei care participa la viata copilului ei, il ghiceste, il simte cum isi simte propriul trup. Oare nu am pasit acum pe calea spiritului de finete al lui Pascal (Mercur și Venus în Rac), care cunoaste lucrurile „intrind în ele” și nu se straduieste decit sa convinga insinuindu-se în suflet?
Nascut cu Luna în Rac, Bergson a consacrat tipul acestui semn, fixind rolul intuitiei. Acest filozof al visului și al contemplarii il cheama pe om să se priveasca în sine, sa descopere datele nemijlocite ale constiintei: să fie mai inainte de orice atent la desfasurarea spontana a duratei sale, a duratei care curge, a melodiei neintrerupte a vietii interioare. Dar constiinta aceasta inseamna mai intii memorie iar Bergson vrea să surprinda memoria pura, unde spiritul pastreaza toate amănuntele tabloului vietii traite… în cautarea vietii trecute, a timpului pierdut. Acest eu profund, pe care tinde să-l atinga dincolo de eul social, este tocmai eul lunar la care participa Racul și intuitia, în sensul pe care i-l da Bergson, drept demers scump Racului.