Venus, guvernator al Taurului
Una dintre cele mai populare povești legate de mitul Taurului este povestea Minotaurului (taurul lui Minos). Se spune că Zeus (Jupiter) îndrăgostindu-se de Europă s-a transformat într-un Taur pentru a putea ajunge aproape de ea. Europă a fost atrasă de acest taur și în urma relației cu el a avut un fiu, Minos. Minos a devenit rege în Creta transformându-se într-o persoană crudă, tiranică și egoistă. Poseidon i-a trimis acestuia un taur mare alb pentru a-l sacrifica zeilor dar acesta fiind lacom s-a decis să îl păstreze pentru el și să sacrifice altul. Zeul, din răzbunare, a rugat-o pe Afrodita (Venus) să îl ajute să se răzbune. Aceasta a făcut-o pe soția lui Minos, regina Pasiphae să aibă o atracție nestăpânită față de taurul alb. Nereușind să se abțină, în urma uniunii cu Taurul se naște Minotaurul, o creatură feroce cu corp de om și cap de Taur care se hrănea cu carne umană. Imaginea potențează umanitatea subjugată de poftele și temperamentul Taurului. Fiind un simbol al rușinii pentru Minos, el este închis într-un labirint complex din care nu reușește să scape. Aici era hrănit cu fecioare tinere. Theseus, fiul regelui Atenei se aventurează pentru a-l ucide pe Minotaur și reușind acest lucru devine regele Cretei. Pornind de la această alegorie, valențele pe care Venus, în calitate de guvernator al Taurului le primește în perioada de retrogradare, sunt legate de pofta, dorința, nestăpânire și eclipsarea rațiunii care caracterizează natura umană. Vine să pedepsească lăcomia, născând monștri care devorează carne umană – propriile dorințe care ne consumă pe noi înșine sau ne determină să acționăm într-un mod negativ asupra celor din jur aruncându-ne în „labirint”. Labirintul este simbol pentru călătoria spre interiorul sinelui, pe care Minotaurul, dezumanizat, nu îl poate găsi : „este un fel de sanctuar interior și ascuns, unde tronează ceea ce este mai tainic în ființa omenească”. În simbolistica psihanalitică a lui Jung, sacrificarea taurului „reprezintă dorința de viața spirituală care i-ar permite omului sa-și biruie propriile porniri animale primitive, și care, după o ceremonie de inițiere i-ar aduce pacea”. Taurul este forța necontrolata asupra căreia o persoană evoluata tinde să își exercite stăpânirea. (Dicționar de simboluri, Jean Chevalier, Alain Gheerbrant) Astfel că acum, când Venus este retrogradă, ne vom confrunta cu toate aceste porniri și impulsuri. Fiecare dintre noi avem o zonă a astrogramei sub influența Taurului.
Fie că este vorba de propriul nostru comportament cum este în cazul Ascendentului în Taur (1), de atitudinea noastră față de resurse și de pofta noastră de a avea mai mult, mai sigur, mai personal (2), de comunicare și de dorința de a ne impune ideile (3), de emoțiile noastre care ne copleșesc rațiunea născând ambiția Scorpionului de pe casa a 10-a (4), de dorința noastră de a crea, de a simți de a ne exprima dincolo de bariere (5) de o muncă dusa la extrem și până la epuizare (6), de relațiile și partenerii de viata pe care vrem să îi posedam, să îi avem (7), de lupta pentru resurse în care trebuie să castigam (8), de filosofia noastră de viața (9), de cariera și ambițiile pe care nu reușim să le potolim (10), de prietenii și idealurile noastre la punctul de a deveni obsesive (11) sau de temerile și monștrii pe care îi creștem în subconștient (12), această perioadă este una în care să privim lucrurile altfel. Din interiorul labirintului spre exterior. Acesta este momentul în care pofta excesivă este pedepsita. A ne arunca acum în vârtejul unor cumpărături se va dovedi dăunător după încetarea acestei perioade, a fi posesivi sau lacomi acum va fi taxat prin rușinea lui Minos ulterior, a ne urma poftele dincolo de orice rațiune ne va arunca în izolare sociala ulterior.
Venus, guvernator al Balanței
Cea de-a doua valență a lui Venus o regăsim în mitul Balanței. Tiresias, fiind favorizat de zeița Hera a avut șansa să observe un miracol : doi șerpi care se împerecheau în grădina sacră a zeiței. El a întrebat-o pe zeita care dintre ei simte cea mai mare plăcere, iar ea neștiind să îi dea un răspuns, i-a dat favoarea de a-și petrece o parte din viata ca femeie pentru a putea experimenta ambele senzații. La sfârșitul acestei perioade el a redevenit bărbat și a fost chemat de către Zeus și Hera pentru a răspunde la întrebarea cine simte mai multă placere : bărbatul sau femeia ? La început a încercat să fie diplomat, deoarece orice răspuns ar fi dat urma să ofenseze pe cineva. Dar în final el spune adevărul – faptul că femeia resimte mai multă plăcere – iar Zeus, înfuriat că îi este insultată vanitatea masculină, îl orbește. În Grecia antica orbirea este de multe ori simbol pentru „vederea interioară” și astfel el devine un profet. Aici avem teama de compromis. Venus retrogradă care nu își găsește calea spre diplomație, spre a menține armonia sociala pe care și-o dorește și echilibrul. Alegerile devin dificile sau greșite. Și tocmai din această cauză trebuie evitate.
În Cartea Morților Egipteana în scena cântăririi sufletelor în talerele balanței figurează pe de-o parte vasul (simbolizând inima celui mort), iar de cealaltă, pana de struț (simbolizând dreptatea și adevărul). Balanța întruchipează dreptatea, greutatea comparata a faptelor și îndatoririlor. Acum talerul nu există. Raportul este greu de găsit și apare nehotărârea, indecizia și de multe ori izolarea în sine.
Afrodita
Zeița fără copilărie născută din spuma mării este subiectul multor povestiri mitologice. O întâlnim geloasă pe Psyche și rugându-l pe Eros să o facă să se îndrăgostească de cel mai urât om de pe Pământ își trădează nesiguranța și dorința de apreciere ; căsătorindu-se cu Hephaistos dar iubindu-l pe Ares ea răspunde unor obligații „sociale”; întoarcerea la iubirea pentru Ares și relația extraconjugală care este expusă în ochii tuturor provoacă ceea ce astăzi am numi un „scandal social”.
Astfel avem întoarcerea la o iubire trecută, riscul expunerii unor secrete amoroase sau a altor aspecte ale vieții private, incapacitatea de a face alegerile corecte în ceea ce privește iubirea.
Venus în Scorpion
Pentru această perioadă a anului să ne reamintim mitul coborârii lui Ishtar în lumea subterană.
« Dacă nu îmi vei deschide ușa să intru,
Voi sparge ușa, voi distruge încuietoarea,
Voi smulge balamalele și voi forta ușile.
Voi aduce morții să mănânce vii.
Iar cei morți vor fi mai numeroși decât cei vii. »
Odată ajunsă în infern, deposedată de toate hainele ei la fiecare din cele șapte porți, este închisă de sora ei Ereshkigal și sunt eliberate 60 de boli asupra ei. Pe pământ încetează tot ceea ce tine de iubire fie ea spirituală sau carnală. Ea poate fi eliberata doar în urma sacrificiului pe care îl face un muritor de a-i lua locul.
Venus în Scorpion, Ishtar în lumea subterana, este durerea iubirii incatusata în adâncul nostru și care este eliberata prin înțelegere. Ea pornește în aceasta călătorie în căutarea adevărului și a artei de a face dragoste. Lumea subterana este subconștientul. Fără a-ți cunoaște adâncul subconștientului nu poți atinge iubirea intimă. Ereshkigal este constiinta întunecată, acolo unde se acumulează tot ceea ce respinge egoul conștient. Hainele pe care le lasa la fiecare usa reprezintă simboluri renunțării la putere, la rațiune, la acțiune, la mecanismele de apărare.
Întâlnirea cu sine este, în primul rând, întâlnirea cu propria umbra. Umbra este un pasaj strâmt, o ușă îngustă, a cărei strângere dureroasa nu iartă pe nimeni din cei care se avanta să meargă până la adâncimi atât de mari. (Jung, 1969, p. 21)
Iubirea vulnerabila este judecată și crucificata, purificata. Aceasta este adâncimea depresiei. Robul lui Ishtar este înțelepciunea care cauta o soluție de vindecare. Întâi se îndreaptă spre zeul suprem și accepta sa coboare în lumea subterana oricât de neplăcut ar fi pentru a înțelege și pentru a ajuta la vindecare. Depresia începe să se vindece atunci când durerea ascunsa este numită. Ishtar este eliberata și se întoarce la viata.
Venus retrogradă în Scorpion poate scoate la suprafață probleme vechi, dureri ascunse care trebuie să se vindece prin înțelegere și acceptare.