« Se uita la lume cu luciditate, poate cu ochi acuzatori ; el nu trădează secretul pe care îl poartă cu sine și care-l face să fie rezervat. [..] Când se confruntă cu problemele vieții adaugă personalității sale acea magie pe care o are cel care se consultă cu invizibilul dar mereu prezentul înger gardian. » (Grant Lewi)
Una dintre cele mai controversate zodii din astrologie este Scorpionul. Dar de unde vine aceasta poveste?
Șarpele, vechiul simbol al Scorpionului
În astrologia antică – egipteană, caldeeană și ebraică – zodia pe care o numim astăzi Scorpion era simbolizată de un Șarpe. Șarpele, cu privirea lui fixă și pătrunzătoare, asemeni multor nativi din aceasta zodie, era considerat inteligent, apreciat pentru faptul ca se ghidează după rațiune și nu după instinct, iar faptul că își schimbă pielea reprezenta un ciclu continuu de reînnoire ; pentru unele culturi antice era nemuritor. Viata nativului Scorpion de multe ori poate fi împărțită în capitole distincte, fiecare etapă ajungând până la distrugerea finală, ca apoi să urmeze o perioadă de reconstrucție, un nou început.
Șarpele este, de asemenea, în mitologia antică, un simbol al înțelepciunii pământului în sine – atemporal, vechi, știind secretul vieții al tuturor lucrurilor. El se mișcă aproape de pământ și aude secretele de la rădăcina lucrurilor. De aici putem deduce alta trăsătură a zodiei, aceea de a căuta adevărul și de a săpa până în cele mai adânci profunzimi. În învățătura biblică, Șarpele este cel care a tentat-o pe Eva cu mărul cunoașterii în Rai. El este îngerul căzut, Lucifer. De aici se pot vedea trăsăturile duble ale zodiei. Poate fi considerat bună sau rău, întuneric sau lumină, căci este ambele. Are puterea binelui și-a răului. Poate distruge și poate reconstrui.
Scorpionii din Epopeea lui Ghilgamesh
În Epopeea lui Ghilgamesh, acesta merge împreună cu prietenul său Enkidu, gigantul pe tărâmul celor morți. Drumul era lung până la locul unde locuia Utnapishtim. A călătorit prin deșert până a ajuns la munții unde scorpionii păzeau intrarea în lumea de dincolo. Un scorpion-om realizând faptul că Ghilgamesh este două treimi zeu și o treime om l-a întrebat de ce a venit la ei, iar el le-a răspuns : « Am venit să îmi vad tatăl, Utanpishtim, care a primit permisiunea de a merge jos. Vreau sa-l întreb despre viața și moarte… » Așezați între două lumi, scorpionii păzesc cunoștințele vieții și ale morții.
Akadienii denumeau constelația Scorpionului ca și Girtab ceea ce semnifică lovitură dureroasă și « Locul în care cineva se duce la fund ». Pentru locuitorii de pe Eufrat era simbolul întunericului, pentru că aducea cu el declinul soarelui după echinocțiul de toamnă.
Scorpionul, Artemis și Orion
Poate nu atât de descriptiva ca și cea a șarpelui, totuși imaginea Scorpionului vine ca o completare. În primul rând, el este un animal izolat. Scorpionul ca și om, de asemenea, nu este o ființă colectivă. De obicei îi displac mulțimile și preferă un mic cerc de prieteni de încredere sau partener unic. În al doilea rând, cu toate că Scorpionul este o creatură mortala (nu toate speciile au o înțepătură fatală, dar toate dau mușcături urâte), el este complet neagresiv. Scorpionul nu va ataca alte animale. Pe de altă parte, dacă sunteți suficient de neglijenți pentru a calca pe el, ei bine, este problema voastră, nu-i așa? Ar fi trebuit să fi avut atenție la ceea ce se află pe jos. Ataca această creatură mică și el va sari pentru a ucide, indiferent de cât de mare ești. Acest aspect este sugerat și în mitologia greacă. Scorpionul, invocat de către Artemis pentru a-l distruge pe Orion, un gigant – mai mult decât un muritor dar mai puțin decât o zeitate. El era fiul lui Poseidon, zeul mării și deseori se presupune ca al lui Gaia. Era puternic și frumos dar nearatand respectul cuvenit celor nemuritori are aceeași soartă tragică ca mulți dintre eroii din mitologia greaca. Nu sunt foarte clare motivele pentru care a supărat-o pe Artemis ele fiind diferite de la o versiune la alta. În orice caz, ea fiind zeita vânătorii și a răzbunării devenea violentă odată înfuriată. Scorpionul invocat de ea l-a înțepat pe Orion și l-a ucis. Artemis l-a plasat în cer pentru a-l recompensa. Datorită ascendentei sale Orion nu putea merge la Hades așa ca a fost și el plasat în cer în partea opusa. Astfel când una din constelații răsare pe cer cealaltă apune.
Ophiuchus și latura vindecătoare a zodiei
Dar aici avem doar partea distrugătoare și răzbunătoare a Scorpionului. Povestea nu se încheie așa. Caci nu putem vorbi despre Scorpion (zodie) fără să amintim de Ophiuchus (« redescoperita » frecvent de către profani și denumita drept a 13-a « zodie » ea fiind de fapt o constelație), constelația care la un moment dat intersectează cercul eliptic al zodiacului și este a doua din componenta acestui semn. Din punct de vedere tehnic este vorba de 2 constelații : cea a Omului (Ophiucus) și cea a Șarpelui (Serpens). Picioarele lui Ophiuchus intersectează calea Soarelui ceea ce face ca influența constelației să se resimtă asupra nativilor. Ophiucus este Asklepios, doctorul din mitologia greaca care a învins moartea și care este o preluare a egipteanului Imhotep. Elev a lui Chiron, este un doctor desăvârșit care a reușit să îl înspăimânte pe Hades, zeul morții datorită talentelor sale curative și a talentului de a-i reînvia pe morți. În timp ce încerca să îl învie pe Orion, Hades îl roagă pe Zeus să îl ucidă cu tunet. Totuși pentru recunoașterea meritelor sale primește un loc pe cer, lângă Scorpion dar în opoziție cu Orion. Aici este imaginea Scorpionului care vindeca, care regenerează, care renaște. Dacă ar fi să extrapolăm puțin aceste povești am avea Șarpele care semnifică cunoașterea, pe Asklepios cel care păstrează aceasta informație și Scorpionul (ca și constelație) care trebuie învins pentru a avea acces la Ophiuchus. De multe ori aceste mituri își găsesc o aplicație chiar dincolo de simbolism. Spre exemplu în medicină :
https://news.nationalgeographic.com/news/2004/06/0601_040601_tvsnakes1.html
https://www.sciencedaily.com/releases/2007/04/070415133122.htm
Aparna Gomes, un cercetător în acest domeniu spune: „Veninul de șarpe este un amestec complex de enzime și proteine toxice. Aceste proteine nu pot doar sa provoace moartea în organismul uman ci pot fi folosite și pentru tratamentul cancerului și multe alte boli.”
https://www.positifs.org/c/c-48C-1.htm
Phaethon și legenda autodistrugerii
Povestea mai puțin cunoscuta este cea a monstrului care a făcut caii lui Apollo să devină sălbatici în mâinile lipsite de experiențe ale lui Phaethon. Aceasta ne reda o altă trăsătură a Scorpionului : poate cauza mult haos și să rămână neschimbat sau să devină mai puternic. În mit este vorba de un avertisment simbolic pentru cei care iau prea multă putere în mâinile lor înainte de a avea suficientă înțelepciune pentru a o folosi.
Există o legendă fascinanta despre Scorpion: dacă îl încolțești și nu-i dai nici o cale de evadare, el se va înțepa pe sine însuși și va muri. Mesajul de aici este ca Scorpionul se va distruge mai degrabă el însuși decât să se supună altcuiva. Pe de altă parte acest aspect mai sugerează și capacitatea sa de autodistrugere.
Hercule și Hidra
Alt mit faimos este legat de una dintre cele 12 munci ale lui Hercules. El trebuie să distrugă Hidra. Acest mit descrie destinul real al Scorpionului. Hercule este trimis sa distrugă o creatură mare și mortala numita Hidra, care trăiește într-o peșteră și chinuie oamenii dintr-un sat. Hidra este o bestie asemănătoare unui șarpe având nouă capete de șarpe, fiecare dintre ele având colți cu o otravă mortală. Este asemeni unui cuib de șerpi. Doar ca, dacă este tăiat unul dintre capete, vor apărea altele 3 în loc.
Prima tentativă a lui Hercules este de a tăia capetele dar își da seama ca aceasta nu este o soluție. Atunci își amintește de învățătură unui profesor de-al sau care i-a spus ca Hidra nu poate suporta lumina. Deci, Hercule se lasă pe genunchi și ridică creatura în lumină. Aceasta arde și începe să moară. Rămâne doar un singur cap, pentru că unul este nemuritor, iar în el se află o bijuterie prețioasă. Hercule pur și simplu îl îngroapă sub o stâncă.
Explicația acestui mit nu este cu adevărat necesară pentru Scorpion. Mai devreme sau mai târziu, fiecare descoperă Hidra din el însuși. Hidra poate însemna multe lucruri: gelozie, răzbunare, resentiment, furie, frustrare, violenta. Scorpionul este un semn al dorinței intense; iar capetele Hidrei pot însemna multe dintre dorințele inimii umane. Lăsate să crească în întuneric, pot deveni otrăvitoare și să îi distrugă pe alții. Dar ele nu pot fi tratate cu represiune. Trebuie înțelese, scoase la lumina, respectate ca și parte din propria persoana. Pentru Scorpion, toate ființele umane poarta în ele atât binele cât și răul. Este important să realizăm că Freud, fondatorul mare a psihologiei moderne adâncime, a avut Scorpionul pe ascendent. Aici se află cea mai profundă semnificație a mitului Scorpionului: a te împăca cu Hidra din tine și vei cuceri lumea.
Bibliografie:
„Alan Oken’s Complete Astrology”
https://songsdomain.tripod.com/scorpiomyth/index.html : fragmente din cartea „Astrology for Lovers” de Liz Greene
https://www.khandro.net/animal_scorpion.htm
https://www.astrology.com/aboutastrology/overview/mythology/scorpio.html